Ce este o retragere?

Trevor Miller scrie o scurtă explicație:

În forma sa cea mai simplă „Retreat”, înseamnă „a se retrage, a se retrage”. De-a lungul timpului, tradiția creștină a înțeles că Retragerea este o parte importantă a formării spirituale. Adică, timp rezervat în mod conștient pentru Dumnezeu, o schimbare de accent, un act deliberat de ieșire din rutina normală prin retragerea (nu fuga) de zgomotul și presiunile; pretențiile imediate și insistente ale responsabilităților noastre sociale, domestice și profesionale pentru a fi într-un loc liniștit, unde toate simțurile noastre sunt deschise și pregătite să-L asculte pe Dumnezeu. Evelyn Underhill a vorbit despre acest lucru ca despre „trândăvia cu intenție”. ‘Going equipped’ ar fi o expresie mai modernă care ar însemna același lucru.

Retragerea este despre Rugăciune

Nu în termeni de cerere sau mijlocire, ci rugăciunea înțeleasă ca dezvoltarea unei conștiințe sacramentale a lui Dumnezeu în toată viața. Scopul retragerii noastre este de a fi cât se poate de deplin prezenți față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de momentul prezent – nu în altă parte, astfel încât, „ținându-i companie lui Dumnezeu”, să profităm de ocazia de a acorda timp de calitate pentru a re-colecta, reaminti, re-examina – ceea ce este important și central, astfel încât, asemenea lui „humpty-dumpty”, să putem fi „puși din nou laolaltă”.

Este o recunoaștere a nevoii de a fi cu mine însumi un timp pentru a mă gândi, a mă ruga și a reflecta la ‘cine sunt, ce sunt, unde sunt’ în relație cu Dumnezeu, cu sine, cu ceilalți, cu lumea. Oamenii merg în retragere pentru a-L căuta pe Dumnezeu prin intermediul unui timp separat, motiv pentru care este important să se ofere un context și un cadru pentru retragere – singurătate, liniște, timp pentru rugăciune și reflecție, timp pentru Dumnezeu, timp pentru a se opri și timp pentru a vorbi și a împărtăși, lucruri care nu sunt întotdeauna posibile în cerințele vieții normale de zi cu zi.

Retragerea este despre pelerinaj

Ca urmași ai lui Isus, cu toții facem parte dintr-o călătorie de credință continuă de la „captivitate la libertate”, care are loc în „peisajul inimii”. Retragerea este pelerinaj pentru că este ‘desfășurarea simbolică a unei călătorii interioare’. Începem să facem un bilanț al vieții noastre și să căutăm ceea ce contează cu adevărat. Acest lucru necesită adesea să luăm măsuri pentru a lăsa presiunile și cerințele în urmă pentru o perioadă de timp și ‘să ne întoarcem la inimă’.

Înseamnă că retragerea este o călătorie în centrul lumii spirituale a propriei noastre vieți interioare și, ca atare, trebuie să fim atenți & să fim conștienți că retragerea nu este întotdeauna un loc plăcut pentru a fi, deoarece adesea ne expune inimile. Să ne oprim, să ne retragem din ritmul vieții, permite acelor lucruri pe care le reprimăm să iasă la suprafață. Așadar, pentru a ne deschide cu adevărat inimile către Dumnezeu înseamnă adesea că descoperim ceea ce Thomas Merton numea „contradicțiile interioare” și „forțele haotice” care se întâmplă în jurul nostru/în noi. Retragerea ne poate aduce față în față cu „locul intermediar” al vechilor noastre zone de confort și cu schimbările uriașe ale unei culturi new age „nimic nu are sens” într-o lume din ce în ce mai postmodernă. Nu este un loc distractiv în care să te afli. Gândiți-vă, de exemplu, la Israel în deșert, la Iosif în groapă, la Iona în burta balenei, la Ioan Botezătorul în închisoare, la cele trei Marii îngrijind mormântul, și ați prins ideea.

Puteți vedea, cu această înțelegere, că retragerea nu este o evadare din realitate, ci un angajament foarte real cu realitatea și adesea despre confruntarea cu adevărul despre sine. Așadar, atunci când facem o retragere trebuie să ținem cont de faptul că Dumnezeu este la lucru și că lucrurile din călătoria interioară nu sunt întotdeauna frumoase. De asemenea, putem vedea că scopul retragerii este de a risipi iluzia, de a lăsa deoparte distragerea atenției și de a începe să pătrundem în superficialitatea care amorțește sensibilitatea față de Dumnezeu. Este opusul unei atitudini de „struț spiritual” de a ascunde capul în nisip.

Retragerea se referă la Perspectivă

Acesta este cel mai mare beneficiu al retragerii, deoarece oferă noi moduri de a vedea; deschide noi posibilități, permițând ca „familiaritatea să nu mai genereze dispreț”. Perspectiva oferă capacitatea de a vedea o situație în mod obiectiv, făcând un pas înapoi pentru a obține o viziune mai amplă, cum ar fi să vezi o paradă de circ de la o fereastră de la etaj, mai degrabă decât printr-o gaură în gard la nivelul solului. Aceasta înseamnă să vedem lucrurile așa cum le văd alții; și mai ales așa cum le vede Dumnezeu!

Acesta este scopul nostru principal atunci când mergem în retragere – să ne oprim, să ascultăm, să reflectăm, să ne rugăm, să împărtășim, astfel încât să vedem cu ochi noi, să gândim cu minți noi, astfel încât, chiar dacă trebuie să ne întoarcem în aceleași situații, în același set de circumstanțe, în aceleași roluri, responsabilități și relații pe care le-am lăsat în urmă pentru a veni la locul de retragere, să o facem după ce ne-am schimbat în interior.

Retragerea ne ajută să repunem totul la locul lui, nu o viziune distorsionată, exagerată sau grotesc de desincronizată (gândiți-vă la oglinzile de bâlci), ci o reflectare adevărată a ceea ce este. Thomas Merton spunea: „Unde ești este locul tău, acesta este locul tău”, iar recunoașterea acestui lucru oferă singura platformă pentru o creștere reală, deoarece nu este vorba de fantezia lui „dacă ar fi fost doar”, nici de ficțiunea lui „ce-ar fi fost dacă”, ci de faptul că „acesta sunt eu, aici mă aflu”, aici încep restul vieții mele.

Este, prin urmare, o retragere strategică, retragerea pentru a avansa. Întregul scop al rugăciunii, al pelerinajului și al perspectivei în retragere este acela de a aduce o speranță reînnoită pentru venirile și plecările de zi cu zi ale vieții, așa cum este ea pentru noi. Acest lucru se poate întâmpla pentru că o perspectivă reînnoită ne aduce într-un loc în care adevăratele priorități sunt reordonate, un simț al direcției este reînnoit și se rezolvă un tip corect de acțiune.

În rezumat

Pentru a-l cita pe Henri Nouwen, „putem fi preocupați de a fi ocupați”. A fi prea ocupat, în permanență pe fugă, nu aduce doar epuizare în exterior, ci și o fragmentare în interior. Acest lucru duce la o deconectare, (de sine, de familie, de biserică, de Dumnezeu) care duce la compartimentare, având ca rezultat ‘o nemulțumire vagă în care viețile noastre stagnează într-o acceptare resemnată’, împiedicându-ne să căutăm în mod activ noi descoperiri ale lui Dumnezeu. Retragerea ne ajută să risipim această neclaritate a nemulțumirii, privindu-ne cu onestitate pe noi înșine în raport cu Dumnezeu. În acest sens, trebuie să fim blânzi cu noi înșine & ceilalți, deoarece, uneori obosiți și cu cicatrici de luptă, avem pur și simplu nevoie de vindecarea unui spațiu pentru a fi, pentru a ne odihni și a fi restaurați. Să fim conștienți de acest lucru înseamnă să îl căutăm pe Isus pentru a redescoperi harul Său.

Sfârșitul este acesta – Dumnezeu este demn de timpul nostru – toate celelalte sunt un bonus. Nu este vorba de succes, de realizări sau de orice altceva decât de a fi deschis către Dumnezeu, Dumnezeul surprizelor și al acelor momente de serendipitate. Măsura a ceea ce ai semănat în sârguință și disciplină va fi măsura a ceea ce vei culege din zilele tale de retragere. Așteptați-vă să vă cunoașteți mai bine pe voi înșivă. Așteptați-vă să fiți mai conștienți de o lume sacramentală; să vă mulțumiți doar cu Dumnezeu; să fiți schimbați din interior spre exterior. Dar, mai presus de toate, amintiți-vă că scopul principal este să-l căutați pe Dumnezeu pentru el însuși ca fiind „singurul lucru necesar”, astfel încât să învățați să „Îl iubiți cu toată inima, sufletul, mintea și puterea voastră”.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.