Terapie individuală

Psihoterapia individuală este un tip tradițional de terapie care este, de obicei, individuală, între un psihoterapeut și un client. Psihoterapia, sau consilierea, permite indivizilor să își exploreze gândurile și sentimentele cu un profesionist calificat în domeniul sănătății mintale, care este ghidat de o serie de principii și abordări teoretice variate. Printre teoriile majore ale psihoterapiei se numără psihanaliza, psihodinamică, jungiană, umanistă, sistemică, cognitiv-comportamentală și Gestalt. Psihoterapia individuală oferă clienților o oportunitate unică de a forma o relație terapeutică sigură și pozitivă. Cea mai mare parte a psihoterapiei individuale se bazează pe terapia prin vorbire, deși unele terapii se desfășoară folosind modalități expresive, cum ar fi terapia prin artă, muzică sau teatru. Obiectivul major al majorității psihoterapiei este de a ajuta clienții să identifice și să rezolve o gamă largă de probleme relaționale, sociale sau psihologice, indiferent dacă acestea sunt de lungă durată sau au apărut brusc sau ca urmare a unei situații de criză imediată. De obicei, clienții identifică o situație care îi preocupă, iar psihoterapeuții îi ghidează să rezolve problemele sau să dobândească o perspectivă, evaluându-și opțiunile în timp ce dobândesc o înțelegere mai profundă a lor înșiși și a resurselor neidentificate anterior.

Terapeuții co-creează un plan de tratament cu clienții lor pentru a se asigura că problemele identificate sunt abordate în timp util. În funcție de abordarea teoretică, terapeuții utilizează o gamă largă de modalități directive sau mai puțin directive de a-și ajuta clienții. Majoritatea psihoterapeuților se întâlnesc săptămânal cu clienții, în timp ce alții se pot întâlni mai des. Cea mai mare parte a psihoterapiei are loc în cabinetul unui profesionist în domeniul sănătății mintale, în timp ce unele forme contemporane sunt oferite online și/sau la domiciliu. Terapia individuală poate fi oferită adulților, adolescenților și copiilor mici. Cu toate acestea, majoritatea profesioniștilor care lucrează cu copiii mici caută o pregătire specializată în terapia prin joc, considerată de obicei utilă pentru a implica copiii în interacțiuni semnificative. Există o convingere comună că lucrul cu copiii necesită o muncă sistemică sau contextuală, cum ar fi munca diadică și/sau terapia de familie.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.